scrisoare catre mama

Draga mama,

sunt in aeroport si e foarte aglomerat...stau pe jos cu laptopul in brate si manac chec.da arat ca ultima boschetara. mi s-a mai facut rau o data cand imi verificau bagajul. aeroportul asta e oribil. parca e autogara 3.si probabil ca se clasifica pe primu loc in aeropoartele cu cel mai neprietenos personal.neprietenos cu noi, calatorii si intre ei.prind wireless si merge surprinzator de bine la cum arata aeroportul...si am dat 8 lei pe o apa plata.jaf!!! o pitiponca tocmai mi-a izbit o geanta de laptopul meu[uita-te pe unde mergi, fa!]
tipa din fata mea incearca din greu sa isi trezeasca copilul. chiar credeam ca e o tanti foarte ok pana cand "armando, trezeste-te!" oh! data trecuta era patrick, acum e armando. evident ca dulceata aia de copil nu vrea sa se trezeasca asa ca ea ii da cu apa pe fata.

cu drag

Oana

Draga mama,

am ajuns in dublin dupa un zbor dubis plin de copii care ori plangeau ori aveau papuci din aia care faceau chitz-chitz...dada, din aia de care nu ai vrut tu sa imi iei cand eram mica.
am avut loc la geam[sac, mirceaaa, saaac!] langa aripa:))k sa fiu prima care vede cand ia foc motorul. am dormit asa lejer!mi s-a facut rau la un moment dat si, cum locurile de langa mine erau libere m-am intins pe ele. cred ca se putea si mai bine dar e ok.
pe urma m-am ratacit in aeroport[da,stiu ca e plin de semne indicatoare] si m-am chinuit juma de ora sa gasesc locul de unde imi pot lua bilet de autobuz....ah daaici e caaaald:D
daaaaaa:))

cu drag ,
Oana

ei bine da

am hotarat sa sterg tot sa o iau de la capt intr-un mod cat mai optimist: Am intrat la facultate in sfarsit:))
am aflat acum 2 zile si au fost cele mai lungi zile din viata mea: mama, si toata familia Shosh plangea.de fericire.si de tristete ca plec. sunt oarecum nedumerita in legatura cu asta. mama inca mai are mici atacuri de plans de fiecare data cand cineva zice unul din uramtoarele cuvinte "Dublin", "facultate" si "avion". dar i-am gasit leac, no worries: de fiecare data plec din camera si ea se linisteste si face: haaaai inapoi.Tata e ok si ma sustine. mai urla din cand in cand la mine de fiecare data cand vede dezastrul din camera. Familia munteanu e oarecum dezamagita[probabil pentru ca nu am urmat calea ingineriei] si nu crede in mine deloc,ba chiar urla la ai mei ca nu se impun. dar asta nu e ceva nou, pentru ei sunt o dezmatata si de asta eu refuz sa iau orice contact cu ei [stai linistit, fi-ta o sa fie mai rau ca mine!]

cu alte cuvine: Dublin, here I come-11 septembrie 2010[la exact 9 ani dupa marele  si tragicul incident de la New York datorita caruia acum platim biletul cu vreo 15 euro mai scump, Oana ia avionul spre Dublin]-Bring it on!!